Posted by Avand doar o zi la dispozitie, era destul de greu sa alegem din multitudinea de obiective turistice de vizitat in Budapesta, asa ca am decis sa facem o baie buna in apele termale ale orasului, sa ne relaxam si sa ne incarcam bateriile pentru aventurile zilelor urmatoare. Am luat-o usor pe jos pentru a avea prilejul sa vedem si strazile orasului, parcuri si alte lucruri interesante, pe care nu le vezi in mod normal ca turist.
Asa am nimerit si la pregatirile pentru un mic concert, mic dupa numarul de locuri amenajate, desi tare ma gandesc ca si dealul de langa s-ar fi putut umple de oameni, dar am descoperit si niste parcuri extraordinare. In interiorul unuia din parcuri, era amenajat un mic spatiu, cu semne de circulatie, pentru a-i invata pe cei mici regulile de circulatie. Nu am vazut masinutele cu care s-ar fi putut juca in parcul respectiv copiii, dar cu siguranta ca mi-ar fi placut.
Baile termale Szechenyi
Auzisem de ele, mi-a placut si ce am vazut in poze, asa ca acesta era primul obiectiv pe care aveam sa-l „vizitez”. Am platit intrarea, ne-au dat bratarile care trebuiau sa deschisa si „lock-erele” si la baie cu noi. Pana la urma ne-am schimbat, am luat rucsacul si pantofii cu mine si am intrat in zona bailor termale. Doua bazine mari cu apa calda ne asteptau sa ne relaxam si sa ne vindecam de toate bolile. In stanga si in dreapta erau alte 3-4 bazine pe fiecare parte.
Ne bagam in primul bazin, apoi dupa 10 minute ii zic sotiei ca ma duc sa explorez. Astfel incep sa descopar ca pe pereti e indicata temperatura fiecarui bazin, gasesc si unul de 20 de grade in care nu am reusit sa ma bag, cateva saune oferind temperaturi de pana la 80-90 de grade si cam atat.
La un moment dat, gasesc un mic bazin pe care era indicata temperatura de 18 grade si ma gandesc sa imi fac curaj si sa intru in el. O scara verticala ducea direct in inima „ghetarului”. Nu stiu cum ma rasucesc eu pe scara, alunec si pic gramada in apa. Ceilalti din bazin ma tot intrebau daca sunt ok, daca m-am lovit. Le spun ca-s in regula si ca pana la urma asta a fost calea usoara de a intra in bazin.
Restaurantul de care ni se spusese la intrare… nici urma de el. Ma duc sa intreb, pentru ca in cladire observasem ca sunt mai multe etaje, mi se spune ca pe toate etajele sunt cabine de schimb. Ma gandeam, astia sunt tampiti, ce naiba, pentru 10 bazine, chiar daca parea destul de multa lume, ai 2-3 etaje de cabine de schimb, mai ales ca eu cu bratara nu am putut folosi niciuna din ele. Mi se explica ca restaurantul e in partea cealalta, in alta cladire, dar zau daca gaseam vreo cale de a ajunge in spatele cladirii. Peretii inalti imi aratau clar ca la un alt etaj sigur nu se poate trece si nici prin subteran nu ma asteptam sa existe o cale.
Stam vreo doua ore si inainte de plecare decidem sa mai luam o data la rand cateva dintre bazine, de fapt incercam sa o conving pe Dana sa mergem in bazinul ala de 18 grade, dar ajungem intr-unul de 34 de grade. Si cum stateam eu asa si ma uitam la oameni, din zona dusurilor vine un grup de 7-10 persoane, ceea ce ma face sa ma intreb, cum de naiba au iesit asa multi din cele 3-4 cabine de dusuri, cate ar mai fi putut fi in partea aceea a cladirii. Ma gandesc ca trebuie sa fie o usa undeva si decid sa ma duc sa verific.
Descopar usa, ies in sfarsit afara… si incep sa inteleg rostul sutelor de vestiare, afara erau inca doua piscine mari si intre ele un bazin olimpic si mii de oameni. Descopar si o zona noua cu noi bazine termale, superba, o sa vedeti in fotografii, asa ca ma intorc la Dana si ii zic, trebuie sa vezi neaparat ceva….
E clar ca „mai stam 10 minute si plecam” s-a transformat in mai stam 2 ore si plecam. Ca doar nu lasam asa bazinele netestate, si mai ales restaurantul, care e de fapt o cantina mica, dar cand ti-e foame, ce mai conteaza astfel de amanunte?
Centrul orasului Budapesta
De la bazinele cu apa termala am vrut sa luam metroul catre centru, considerand ca pe jos pierdem prea mult timp. La prima statie de metrou nu mergea automatul sa cumparam bilet cu cardul, la al doilea era coada, la al treilea am aflat ca nu ne accepta cardul nostru, desi aveau automatele si tehnologie contactless. La al patrulea, deja eram aproape de centru ca sa mai mergem cu metroul, desi gasisem in sfarsit si o casa de schimb valutar ca sa luam forinti.
Ne-am plimbat putin pe strazile din centru, am facut poze si pentru ca incepea sa se lase seara, ne tot intrebam daca ramanem in centru sa observam viata de noapte a orasului sau ne intoarcem la camping. Pana la urma am decis ca mai bine ne intoarcem la camping sa mancam si sa fim odihniti pentru drumul spre Croatia, care urmeaza.
