Posted by Astazi o sa va povestesc despre vecinul meu Georgica. Nu am chiar idee unde locuieste dar avand in vedere ca-l vad uneori prin cartier, tin sa cred ca poate mi-e vecin de cartier. Georgel e un copil de vreo 30 de ani care e cam dus cu capul. Pe strada ma saluta intodeauna politicos desi eu nu l-am cunoscut niciodata. Ba mai mult cand vezi un om nebun, cauti sa il ocolesti, sa te faci ca nu-l vezi si ca nu il cunosti. Probabil si daca ti-ar fi prieten te-ai face ca nu-l cunosti. Pai ce la statutul tau social poti sa te saluti cu asfel de oameni.
Pana de curand am zis doar ca e un om scapat de la nebuni care umbla aiurea pe strazi, insa am aflat unele lucruri care te fac sa vezi cat de dura e viata si cat de rai suntem fata de semenii nostrii.
Ce am alflat despre el? In fiecare an se duce la facultate, nu ca ar fi la vreuna din ele, alege o grupa dupa algoritmi doar de el stiuti si se duce cu grupa aia la toate cursurile la toate laboratoarele, stie sa ia orarul grupei respective si asfel stie cand are ore, etc. Ba mai mult, am inteles de la nevastamea care vrand nevrand sa trezit cu el la laboratoarele de informatica, ca se chinuie sa priceapa, si chiar daca capul nu il ajuta prea mult, este manat de dorinta de a invata lucruri noi. Asta e si lucrul care ma marcat cel mai mult, dorinta lui de a invata. Probabil viata ia oferit niste parinti prea bolnavi, prea betivi sau prea saraci pentru a se putea ocupa de el, dar oare nu exista vreo institutie specializata care sa il invete la puterea lui de invatare si de acolo sa capete o meserie? sa faca si el ceva pentru si in folosul societatii?
Blogul meu e prea mic ca sa aiba vreo influenta, probabil un ziar nu va rezolva nici el mare lucru, dar fundatiile astea umanitare oare nu ar face mai bine decat sa se ingrijeasca de un mosh pe moarte care face pe el sa poate grija unui om care ar vrea sa reuseasca in viata, care vrea sa invete, care vrea sa faca ceva? Nu ar avea umanitatea mai mult de castigat de pe urma unui capabil sa faca anumite munci simple decat de pe urma unui batran pe moarte?
Oricum povestea asta ma face sa realizez cat de nedreapta e viata asta uneori. Si cum uneori oamenii sunt lafel de insensibili precum o piatra.
Aprecieri pt sensibilitate,bun simt si sesizarea rautatii majoritatii.
O nota slaba pt. desconsiderarea batranilor uzati si muribunzi.Nimic mai uman deca sa mori ca un OM.Cred ca aici a vorbit extremistul din tine.
Imi pare rau de el . Pacat ca sa nascut romania … nu vreau sa ma intelegeti gresit … da aicea in „satucul” in care stau eu momentan in spania , sunt o gramada de centre pentru oameni ca el , si io am ramas uimit cand am vazut cat de bine sunt tratati de catre spanioli … apai nu ma mai gandesc cum e intr-un oras mai mare si mai dezvoltat ca madrid , barcelona , etc ….trist ….
il stiu si eu p Georgica. cred ca toata lumea din facultate il stie, dar putini ii cunosc situatia de acasa, cum ai lui ii iau caietele pe care mai scrie la cursuri, ca sa nu se mai duca. si probabil nu e singura problema pe care o are acasa… mi-e mila de el ca are atata vointa si practic face degeaba tot efortul asta. poate s-o gasi cineva sa-l ajute cumva!!
Acest articol poate schimba multe in conceptiile oamenilor…Respect pentru modul in care l-ai scris.
Nu am nimic cu cei bolnavi si muribunzi, foarte bine ca are grija cineva si de ei, dar consider ca era mai important acestui om sa ii se dea o sansa, asa cum la nu stiu ce centru de orbi le-a dat o masina ca sa poata scrie sau copia casti pentru alti orbi. Adica sa dai un om care poate face ceva sa faca acel ceva, sa aduca si el contributia lui in societate.
Intradevar daca li s-ar da sansa sa fie activi intr-un atelier de arta, mestesug sau munca simpla ar putea fi utili societatii si s-ar simti ei insisi utili si impliniti.Este o terapie de felul acesta.Dar cum ai observat nu se ocupa aproape nimeni de ei.Cel care e egoist si rece cu cei dezavantajati din jur va ajunge el insusi „uscat afectiv”= 1 simptom de boala psihica, mentala.