mai 1

Insula Misterioasa – Jules Verne

Daca o sa va spun ca mi-au trebuit 20 de ani ca sa termin de citit aceasta carte o sa va intrebati oare ce e in neregula cu mine. Dar da, atat mi-a luat sa termin aceasta carte. Asa ca azinoapte pe la 4 dimineata reuseam sa aflul ce s-a intamplat cu cei 5 naufragiati dupa 20 de ani de cand am inceput sa citesc cartea.

Povestea mea incepe inca dinainte de perioada adolescentei, inainte de a citi cartile de care v-am vorbit tot azi ceva mai devreme. Pe vremea aceeea cartile preferate erau SF si Aventura, in ziua de azi filmele de acelasi gen imi sunt pe plac. Dupa ce am terminat de citit cartile lui Jules Verde din colectia personala am remarcat pe spate ca erau si alte de genul dar nu aveam idee unde le pot gasii si nici nu m-am agiatat prea tare cu cautarea lor pentru ca tata avea o biblioteca cat tot peretele din sufragerie plina cu carti, majoritatea pe doua randuri, adica in spatele cartilor gaseai inca un rand de carti. Deci aveam ce citii. Dupa o vreme insa cu toate ca biblioteca era imensa, stocul de carti s-a terminat asa ca a trebuit sa ma duc la biblioteca.

Nici acum nu stiu de ce mi-am facut eu fisa la biblioteca sau ce cautam acolo. De multe ori bibliotecara ma intreba daca doresc o carte anume. Ii spuneam ca nu sunt inca hotarat si sa ma uit eu, dar adevarul e ca habar nu aveam ce caut acolo, ma plimbam printre rafturile cu carti, uneori daca nu gaseam nimic interesant luam pur si simplu o carte la intamplare o trecea pe fisa si plecam, o aduceam peste doua saptamani fara sa o fi deschis macar. Alteori gaseam carti interesante pe care abia asteptam sa ajung acasa sa le citesc. Cert e ca si atunci eram lafel de haotic ca si acum.

Imi aduc aminte bine ziua cand am intrat in ce-a de-a doua camera a Bibliotecii Centrale Campina si pe culoarul din dreapta undeva mai sus am descoperiu Jules Verne. Cum cred ca ce-a de-a doua camera era dedicata autorilor straini. Oricum stiam bine care din ele le citisem si care nu asa ca am ales repede una si am plecat acasa. Dupa o saptmana eram cu ea inapoi, citita, si luam alta. Si tot asa.

Si astfel mi-a picat in mana Insula Misterioasa – Vol 1. Am citit-o repede si am venit sa iau volumul II, bineinteles ca dupa inca o saptamana eram deja iar la biblioteca intreband de volulmul III,. pentu ca eu nu fusesem in stare sa-l descoper la zona cu operele lui Jules Verne. Nu il aveau. Am revenit dupa o saptamana, tot nu-l aveau. Dupa inca cateva incercari mi-au zis sa nu-l mai caut ca probabil s-a pierdut. Si odata cu el s-a pierdut si finalul atat de interesant al carti, in care practic se rezolvau toate misterele. Am intrebat si pe la prieteni dar cartea nu se lasa deloc gasita. Timpul a trecut si am uitat de ea…

La un moment dat am vazut la tv un serial insula misterioasa, vreo 20 de minute dintr-un film din care nu intelegeam mare lucru dar arata si partea nevazuta a lucrurilor, cineva cu un submarin, la un moment dat probabil a si pomenit de Nautilus sau am facut eu cumva legatura. Cert e ca aveam o banuiala asupra misterelor de pe insula dar nu am stiut niciodata pana azinoapte la ora 4 dimineata ce s-a intamplat cu adevarat cu cei 5 naufragiati.

Deci dupa 20 de ani am elucidat si eu misterul. Nu mi-a placut in totalitate finalul, parca a fost putin cam trist dar clar mi-a placut sa recitesc primele doua volume si sa citesc si pe cel de-al treilea.

Experienta a fost destul de interesanta, pentru ca nu am reusit decat de putine ori sa ma transpun in lumea fantastica creata de cuvintele din carte. De multe ori analizam situatia, ma intrebam daca e posibil, deja stiind ca e vorba de un submarin rezolvam eu oarecum singur parte din lucrurile inexplicabile de pe insula. Regret dar nu am putut sa traiesc intru totul in lumea fantastica asa cum faceam in copilarie. Parca mi-ar fi si frica sa recitesc Aventurile lui Tom Sawer de frica sa nu stric mirajul si amintirle pe care le am legate de aventurile celor doi nazdravani.

Acum cred ca intelegeti de ce intrebam eu de pdf-urile cu cartile lui Jules Verne in urma cu cateva luni aici.

  1. Excelente acele carti, eu am petrecut sute de ore citind sub patura la lumina unei lanterne, ca deh, la ora aia trebuia sa fiu la somn conform programului. Si da, a meritat pe deplin consumul excesiv de baterii R6. 😀

  2. ce mai citeam si eu cartile lui Jules Verne cand eream la liceu 🙂

  3. :)) eu am citit amandoua volumele in 6 zile si am 13 ani lol :))))

  4. Eu tot am 13 ani, dar am fost atît de interesată de carte căci am citit ambele volume în două zile. Nu sunt aşa pasionată de citire dar cartea asta a fost o exceptie. Îmi place să stau mai mult la calculator dar în acest caz am ales cartea.

Comentariile sunt inchise.