Mi-a povestit cineva azi in tren o intamplare care m-a amuzat foarte tare dar mi s-a parut foarte buna de povestit si la altii. Bineinteles ca nu o sa pot da nume sau compania la care a lucrat si unde facea aceasta „traznaie” dar mie unu mi s-a parut un mod extraordinar de a rezolva treburile intr-o companie unde de multe ori nu se intampla nimic sau lucrurile se intampla prea greu.
Asa ca domnul din povestea noastra a decis sa dea mail cu CC la seful cel mare din companie, ala mare de tot care nu indrazneste sa il deranjeze nimeni. Doar ca in loc de litera l (L mic) a pus litera I (i mare) in adresa de mail. Deci aparea Nume Prenume <adresa_de_email_gresita> si nimeni nu a indraznit vreodata sa dea reply (cum sa il deranjeze ei pe seful cel mare) sa vada ca adresa de mail defapt nu e corecta. Asa ca toata lumea rezolva rapid problemele pe care acesta le solicita. Lucrurile mergeau repede si eficient. Daca avea nevoie de o informatie o primea in maxim jumatate de ora, daca era vorba de vre-un raport a doua zi era deja pe masa la el cu scuzele de rigoare ca nu s-a putut face mai repede.
Au existat si cateva efecte colaterale, se auzea prin firma ca ar fi pila lui „Directulescu” si se temeau de el. Dar atata vreme cat intodeauna s-au rezolvat rapid lucrurile si primea in timp util rapoartele si datele de care avea nevoie ca sa isi faca el treaba bine a fost multumit.
Deci si in companiile mari unde lucrurile se intampla greu se poate face ceva ca lucrurile sa mearga mai bine si angajatii sa fie mai promti in a raspunde la cererile la diferite probleme venite prin e-mail.
Asta e un fel de „no pain, no gain”. Mergea treaba, dar si daca il prindea, era nasol. Dupa atate cc-uri de genul ala, nu prea mai putea sa o dea cotita. Ma rog, putea sa spuna ca a gresit cand a salvat adresa in agenda si s-a propagat de acolo, dar nu stiu daca as avea tupeu sa fac asta… 😀
Eu foloseam la un moment dat combinaţia rn în loc de m. Ce vremuri … 🙂