In seara asta, in cadrul unei intalniri blogosferice amicale, am fost anuntati ca unul din cele mai dorite produse din primavara – McMicii – vor fi din nou disponibili in reteaua de restaurante Mc Donald’s.
Eu am apucat sa gust in mai, in prima „runda”. Imi amintesc ca am stat la coada si toata lumea vroia sa guste produsul minune. Si trecuse deja o saptamana de la lansarea lui. Am fost foarte mirat o luna mai tarziu cand am aflat ca s-au scos, pentru ca erau un produs care s-a vandut foarte bine.
Am zis atunci in sinea mea ca cei de la marketing sunt cu capul daca au scos dupa piata un produs care era la mare cautare. Dar am zis ca poate vad eu lucrurile altfel, ca poate-s mai destepti ca mine si ca probabil stiu eu mai bine de ce l-au scos de pe piata. Ca poate nu am toate informatiile legate de succesul acestui produs si nu are rost sa le judec decizia.
Ei bine, am o veste buna: vom putea gusta din nou deliciosii McMici, deliciosi pentru cei care au apreciat produsul. Mai sper ca de data asta sa ramana mai mult in oferta restaurantelor Mc Donald’s acest produs, ca m-am saturat sa mananc seara in Gara de Nord doar cartofi prajiti de la ei.
As fi vrut sa ii rog sa ma faca „bucatar” pentru o zi. Sunt foarte curios de toate procesele care se intampla in spatele casei de marcat. Pentru ca din ce am reusit sa vad asa, „peste umar”, pare ca fiecare om de acolo stie ce are de facut si intreaga masa de oameni se misca asemenea unei masini foarte bine reglate, care nu are niciun fel de scapari. Am inteles de la Cristina Bazavan ca ea a avut un astfel de privilegiu, dar ca e foarte, foarte greu sa ajungi acolo si intr-un fel inteleg de ce, asa ca am lasat dorinta mea la caietul cu simple dorinte.
Sunt curios ce parere aveti voi, cititorii, despre relansarea acestui produs si va astept sa-mi spuneti in comentarii, dar fara indemnuri la o salata de la tara fara carne si fara E-uri, ca eu mor de foame daca nu-mi dati carne. I-ati gustat prima oara? V-au placut? Va bucura faptul ca vor fi iar in meniurile restaurantelor Mc Donald’s? Etc.
La intalnire nu am apucat sa stau de vorba cu multa lume din pacate, am schimbat cateva vorbe cu Manafu, cu Stefan Rosioara si am aflat de la ce vine S’mpa (ca eu ma gandeam mereu daca are sau nu legatura cu o anumita firma de transport calatori pe langa care trec zilnic, dar nu are).
Mi-a parut bine sa ma revad cu o parte din blogosfera bucuresteana si pe care abia am apucat sa ii salut pe fuga: Sabina Cornovac (La multi ani, Sabina!), Radu Dumitru, Dan Dragomir, Victor Kapra, Mona si multi altii.
Update: Stefan are un concurs aici prin care puteti castiga un meniu Dublu McMici.
Mi-ai facut pofta! Te URASC, Dragos!!!!!! Acu trebuie sa ma scos la un Mc Mic :->
Scoti*
De data asta sper sa apuc si eu sa gust.
Nu ma atrage deloc ideea…prefer aripioarele de la KFC!!!
dau si mustar la meniu? Sa stiu daca incerc si eu 😀
In primavara stiu ca aveau, sau nu aveau… aveau oricum pe ei mustar dar nu mai stiu daca m-au intrebat si de mustar separat….
Eu unu nu sunt un fan al produselor McDonald deci nici macar nu am gustat super McMicu asta si sincer nici nu sunt curios dar daca tot ai scris ca in lipsa lui tu comandai numai cartofi de la ei … iti dau un pont …. vezi ca se gasesc chips-uri cu aroma de mici si asa le rezolvi pe amindoua … tot aceleasi chimicale sunt dar intr-o forma mai compacta 😉
Iar visul tau de a fii „bucatar” pt o zii nu prea se poate implini din simplu fapt ca nu prea se bucatareste acolo pt ca toate produsele vin preparate in spatele casei de marcat doar se prajesc/ambaleaza…. si cam atit…. iar masinaria mai are si scapari :)))
Multumeeesc 🙂
Minunat ! In curand oare va aparea Mc Mamaliga ? Oare ce se va afla atunci in spatele uniformelor frumos colorate si a industriei globale potrivita dupa ora New York-ului ? Hmm.. E mai bine sa nu stim. Macar de dragul gustului frumos imbogatit si a culorilor atractive. Ca de alimentatie sanatoasa in niciun caz nu poate fi vorba. Si ma duc cu gandul la Nenea Iancu cu Gambrinusul vremurilor sale si cu micii cei adevarati, romanesti. Ca deh, pofta-i pofta. Ce vremuri mon cher…
Duacos: nici nu as vrea sa gatesc, ca daca eram asa pasionat ma duceam la Master Chef 🙂 Am zis ca vreua sa vad intregul proces, masinaria aia care face ca oamenii aia sa serveasca zeci de comenzi in orele foarte aglomerate si care pare sa mearga perfect.
Din punct de vedere antreprenorial cred ca ar fi o chestie de unde as invata multe lucruri. Ma uitam intr-o zi cum alergau toti pe acolo ca furnicile si nimeni nu parea sa se loveasca de celalalt sau sa se incurce unul pe altul. Fiecare lucru pare sa aiba locul lui si totul pare un ceas imens bine reglat.
de ce? de ce? de ce nu bagă și ei ceva mai bun/diferit? de ce?