Posted by Acum vreo 10 ani, un tanar de nici 25 de ani, la una din taberele Biz, imi spunea: „Astept sa vad cine or sa fie acei 10 bloggeri din Blogal Initiative, dar eu pariez pe tine, Dragos, ca imi place foarte mult ce scrii si cum scrii”. Tot acum vreo 10 ani ma manca pe mine sa ma inscriu la un curs de antreprenoriat pentru incepatori. O fatuca de vreo 25-27 de ani tinea cursul in special pentru studenti si mi-a marturisit ulterior ca a avut emotii si chiar se gandea sa imi scrie ca acel curs nu e pentru mine, ca ea ma privea deja ca pe un „mare” antreprenor. Am pus ghilimele ca nu a zis ea mare, dar cumva mi-a dat de inteles ca ma pusese pe un piedestal mult prea inalt pentru mine.
10 ani mai tarziu
Baietasul de mai sus a terminat facultatea, a lucrat prin 1-2 agentii si pe urma s-a gandit sa isi faca un start-up. Nu cred ca l-am inspirat eu, ca a avut pe langa el alti mentori si oameni mult mai de calitate decat mine. In prezent pe profilul lui scrie „Co Fondator la ….”, iar start-up-ul respectiv a ajuns la un nivel la care nici in visele mele cele mai frumoase nu puteam sa-mi imaginez firma mea ca ar putea ajunge atat de departe. Sunt sigur ca il gasiti printre cei din Forbes 30 sub 30 si il cunoaste toata lumea. As putea sa spun ca e prietenul meu, dar nu am avut o relatie asa de stransa, incat sa nu para ca acum, ca el a ajuns atat de mare, spun asta din alte motive, sa zicem ca ne cunoastem.
Fatuca de care va ziceam mai sus, dupa cursurile de antreprenoriat, a intrat in tot felul de proiecte, tint sa cred ca de multe ori a fost un mixt intre freelancer si angajat, pentru ca stia ce poate si dorea sa fie platita pentru rezultate; conform profilului ei de Facebok este „Chief Growth Officer” la o companie recunoscuta la nivel international, iar inainte a lucrat la alte doua companii de care a auzit toata lumea si ale caror servicii 90% dintre voi le utilizati in mod curent. O gasiti si pe ea prin Forbes.ro cu siguranta.
Si haterii?
Aaa da, uitasem, articolul asta era despre hateri. Problema e ca despre ei… nu mai stiu nimic, poate ca au avut si ei succese… poate ca sunt bine acolo unde sunt si sunt sigur ca din valul de oameni cu care ma certam eu pe internet in urma cu 10 ani, trebuie sa fie macar unul, o exceptie, care a ajuns departe. Dar teoria mea in care cred, e ca atunci cand iti dedici majoritatea timpului sa vezi doar ce e mai rau in ceilalti, sa le vanezi greselile, sa le arati ca ei sunt mici si tu esti mare, nu o sa ai niciun fel de rezultate palpabile pe termen lung. Adica tind sa cred ca nu am auzit nimic de ei, nu pentru ca nu i-am urmarit eu, ci pentru ca viata lor a fost in continuare un esec.
Asta e si motivul pentru care atunci cand vine cineva cu o atitudine agresiva la adresa mea, comentariu, articol, ce vreti voi, nu ma mai enervez ca acum 10 ani, ci doar ma uit cu mila la el, ca stiu ca are toate premisele ca sa nu reuseasca in viata.
P.S. Daca mi-a scapat vreodata vreo tampenie pe net (toti gresim) si mi-ai zis de mama, nu inseamna ca te si califici ca hater, eu vorbesc de oameni care luni de zile, ani intregi facusera o „pasiune” pentru mine.
P.S.2. Teoria mea poate sa fie gresita, poate ma insel eu, e strict parerea mea, bazata pe observatiile mele, sunt si la fel de sigur ca se poate gasi o exceptie care sa vina sa zica: „Uite, Dragos, nu e asa”.