Am decis sa nu mai beau Coca-Cola

Coca-Cola este un brand foarte misto si bautura lor, pe cat de nesanatoasa zic unii ca ar fi, mie nu mi-a facut rau, sau nu cred ca mi-a facut rau, ca sunt sigur ca-s oameni care ma pot contrazice. Daca ar fi sa aleg dintre toate campaniile lor, cea cu „Un strop de fericire” mi-a placut cel mai mult, pentru ca de multe ori, mai ales in ultimii ani in zilele cu mai putin soare din antreprenoriat, aceasta bautura mi-a adus un strop de fericire.

In momentul in care scriu acest articol, savurez incet ultima doza de Coca-Cola. Am decis ca e vremea sa renunt la ea si, desi sotia mea nu crede ca voi putea renunta, vreau sa ii arat ca am vointa necesara pentru a face asta.

De ce fac asta?

Nu, nu-s bolnav, nu sufar inca de nimic in afara de bolile uzuale „la cap”, dar am inteles ca „vrabiile din cap” nu se pun. De fapt nici nu stiu sa am ceva si mereu mi-am pus intrebarea „daca as avea ceva, as vrea sa stiu sau nu?”. Dar deocamdata nu e cazul. Revenind la intrebarea de mai sus.

Inainte de sarbatori, tot incercam sa reduc greutatea corporala, sa ma duc sub 100 de kg. Au venit sarbatorile, am cumparat jumatate de porc… toba, sunca, afumaturi…. am reusit sa ajung la 109 kg. Cand ma uitam la televizor si vedeam persoane care au ajuns la peste 150 de kg, ma intrebam mereu cum au ajuns acolo, pentru ca spuneam eu: „daca ajung la 110, iau masuri drastice, trebuie sa fii nebun sa stai sa ajungi la 120-130-150„. Si ma gandesc ca am fost luat in serios de corpul meu pentru ca pana acum nu s-a indurat cantarul sa indice 110.

Toata luna ianuarie am incercat sa reduc greutatea macar spre 105-104, cum era inainte. Nu am reusit decat sa stau la 108-109. Oricum, a fost o luna destul de grea pentru mine cu o presiune psihica (nu stiu cum sa o denumesc altfel) destul de mare, motiv pentru care nu mi-am facut simtita prezenta nici aici pe blog, nici pe canalul de youtube, pe nicaieri. Ironia face ca, desi eu am vazut lucrurile intr-un mod mai pesimist, cifrele mi-au aratat ca lucrurile stau mult mai bine, am reusit sa dezvolt firma in continuare si sa fac si un profit bunicel.

Asadar, am considerat ca una dintre masurile pe care trebuie sa le aplic este aceea de a renunta la principala mea sursa de zahar. Apoi o alta masura ar fi sa incep sa fac mai multa miscare, poate reiau de luna aceasta orele de inot, poate de luna viitoare, vom vedea. Nici vorba sa renunt la carne sau sa ma gandesc macar la vreo dieta, asa ca cei din domeniu care vor sa-mi dea sfaturi sunt rugati sa se abtina, ca oricum nu prea ascult de sfaturile nimanui.

Sursa de inspiratie

Cumva cred ca m-au inspirat si cei din familia Bargau cu pasii lor zilnici, cumva aratandu-mi ca nu e neparat nevoie sa te duci la sala sau sa tii nu stiu ce dieta ca sa te ingrijesti putin de sanatatea ta. Da, stiu ca Denisa tine o dieta in perioada asta, dar eu am urmarit ceea ce face de cateva luni, nu ce a facut in ultimele 12 zile, pentru asta puteti sa urmariti blogul ei. Apoi stiu ca grasimea, pe termen lung, te afecteaza indiferent de cat de sanatos te-ai crede si cat de bun ar fi corpul tau in a rezolva toate provocarile la care il supui.

Anul acesta am inceput fara rezolutii

De fapt l-am inceput cu o inmormantare pe data de 1 ianuarie, fapt care mi-a dat de gandit inca o data ca viata e scurta si ca e bine sa ne bucuram de ea.  Oricum, anul acesta nu mi-am propus sa fac nimic la nivel personal, decat sa zic ca vreau sa fac 100 lucruri si sa nu-mi iasa niciunul, am zis ca voi vedea pe parcurs. M-am saturat sa zic ca o sa fie un an greu, in care o sa muncesc pe rupte ca sa ating niste rezultate. Planuri care-ti sunt date oricum peste cap de altii (guvern, antreprenori neseriosi, insasi viata uneori).

Inchei acest articol savurand si ultima gura de Coca-Cola din doza de pe birou. O sa fie o provocare interesanta pentru mine si deja in spate se fac pariuri ca nu o sa rezist prea mult.