Obisnuiesc sa merg uneori pe jos, pe stradutele orasului, cufundat in ganduri, analizand problemele cu care ma confrunt. In acelasi timp, privirea alearga agera prin curtile oamenilor, admirand modul in care unii si-au amenajat cu mai mult sau mai putin bun gust casa si gradina din fata casei.
Asa eram si astazi, cufundat in ganduri, cu un gust amar in gura, incercand sa iau o decizie care ma chinuie de cateva saptamani. Dupa intalnirea lunara cu membrii de la HUB/23, ma gandeam la cat de misto este proiectul, despre cat de mult imi place ceea ce fac acolo, dar totodata si la provocarile unice pe care acest proiect mi le aduce. Provocarea mea cea mai mare legata de acest proiect este daca ar trebui sa merg mai departe sau nu. Pe drum imi imaginam diverse situatii in care as spune DA sau NU acestui proiect. Imi imaginam de exemplu situatia in care acest proiect e pe pierdere si trebuie sustinut din banii firmei si ma intrebam daca as continua si, culmea, raspunsul era DA. Imi imaginam aminteam si situatii care ma dau inapoi si care ma fac sa spun din tot sufletul NU. Si incercam sa pun in balanta toate acele lucruri super faine care se intampla la HUB/23, dar si acele lucruri care ma dau inapoi, ca sa vad cumva in care parte se inclina balanta.
Si cum mergeam eu asa pe strada si ma uitam la case, la un moment dat vad pe un stalp scris 23. Am zambit putin, ca si cum universul intelegea problema mea si mi-am aruncat imediat privirea peste drum la casele din dreapta mea. Pe o poarta era scris mare DA, din fier forjat. Am inceput sa rad si sa ma gandesc cine naiba ar pune pe poarta un DA si gandindu-ma de asemenea la imaginea la care priveam in urma cu cateva secunde, cea cu 23.
M-am cufundat mai departe in gandurile mele si am ajuns acasa, am mai stat vreo 30 de minute in propriile zdruncinari si m-am hotarat sa ma duc inapoi sa fac poze, pana la urma poate mi-am imaginat eu ca scrie DA pe o poarta si, in plus, daca as povesti cuiva despre asta, cine m-ar crede fara sa arat o dovada, o fotografie care sa arate ca nu, inca nu am luat-o razna.
Pun pariu ca nu v-ati gandit niciodata ca decizia poate atarna la propriu de un gard. Nici eu nu mi-am putut imagina acest lucru pana azi, dar uite ca se poate. Deci DA, mergem mai departe si marti va asteptam la un nou eveniment dedicat antreprenorilor locali, eveniment menit sa ne ajute pe toti sa ne dezvoltam si sa ne crestem afacerile.
Cat de tare.
Frumos, dar cred ca aveai nevoie doar de un imbold – oricum iti doreai sa continui proiectul.