dec. 2

The Giver (2014)

The Giver (2014)

Desi primele secvente din The Giver sunt color, dupa primele minute incepe o desfasurare a filmului in alb si negru, ceea ce s-ar putea sa deranjeze un anumit public. In gandul meu am zis: e clar, e iar nu stiu ce viziune artistica a regizorului, de a arata nu stiu ce si-mi strica mie tot filmul cu „arta” lui cinematografica. Mai tarziu, am inteles de ce e asa si va spun ca are sens modul respectiv de filmare.

Filmul este foarte bun, seamana mult cu Divergent, dar putin si cu The Maze Runner, vorbeste despre o noua forma a societatii umane, una care pare foarte interesanta ca organizare la inceput si plina de intelepciune, dar care, pana la final, se dovedeste a fi o varianta mai proasta a societatii in care traim.

Intr-un fel, cred ca in viitor o asemenea organizare a societatii ar putea fi posibila cu ceva diferente legate de modul in care vom privi noi lumea. Chiar as fi curios ce spun psihologii despre tema asta si cam cate persoane din populatia actuala sunt de tip „divergent” si cate isi gasesc fericirea, facand toata viata un anumit lucru.

Oricum, se pare ca la Hollywood exista un trend mai nou, in care filmele SF contin tot felul de elemente psihologice. Sau mai bine zis, exista un trend sa se faca filme dupa acest tip de carti. Mie, unul, imi plac, mai ales daca regizorul isi face bine treaba si reuseste sa scoata diferite nuante ale caracterului uman, prin arta sa.

Filmul primeste de la mine nota 8, pentru ca mi-a placut atat ca realizare, cat si ca idee in sine. Ma asteptam sa ma lase cu ochii in soare si sa contina mai multe parti, dar se pare ca finalul este ok. Nu va dau mai multe detalii, bineinteles.

  1. Recomand cartea care a stat la baza acestui film și anume ”Darul lui Jonas” de Lois Lowry 🙂

Comentariile sunt inchise.