aug. 2

De ce spitalele romanesti sunt asa cum sunt!

De ce spitalele romanesti sunt asa cum sunt!

In timp ce la televizor esti bombardat cu stiri despre viermi si alte bombe biologice din spitalele romanesti, eu stau pe patul unui spital, ma uit in jur si imi dau seama ca totusi Romania mai are o sansa, ca se poate face treaba daca se vrea, in ciuda sistemului prost, corupt si a legilor proaste. Sunt internat la Azuga, un spital de renume pentru doctorii foarte buni pe care ii are in domeniul ortopediei, un spital foarte curat, cu oameni extraordinari, incepand cu infirmierele si asistentele si terminand cu doctorii sau alte cadre ale spitalului.

Introducere

In urma cu doua luni am cazut cu skateboard-ul si mi-am fracturat rotula. Desi initial nu parea nimic grav, m-am dus pe skateboard pana acasa si, de asemenea, tot pe picioarele mele la Spitalul Judetean Ploiesti, dar in urma radiografiilor s-a constatat o fractura nu foarte complicata de rotula si care in parerea specialistilor trebuia operata. Insa de specialistii si seriozitatea celor de la Judetean ma tem, am mai avut in copilarie probleme din cauza unei fracturi si a unui specialist celebru de la Campina (care pe multi i-a nenorocit). Am refuzat internarea si implicit operatia si am plecat acasa, urmand sa ma decid ce fac.

Mi-am dat astfel repede seama ca, desi urma sa ma coste multi bani, nu banii erau problema reala in cazul meu, ci gasirea unui medic specialist foarte bun, care sa creasca la 99.99% sansele de recuperare completa sau aproape completa. Nu ma joc cu sanatatea mea sau cu lucrurile care m-ar putea afecta toata viata, daca nu ies asa cum trebuie. In Ploiesti era un doctor foarte bun, a lucrat o vreme chiar la spitalul din Azuga, seful sectiei de la Judetean, problema e ca e foarte greu de ajuns la el; si dupa doua zile de telefoane si interventii, am obosit si am zis ca ma indrept spre parerea medicilor particulari.

 

Scurta istorie a spitalului de oase din Azuga

Privind la istoria spitalului, ajungi sa afli despre doctorul Meghea. Despre el, legenda spune ca in momentul in care ajungeai la el cu o fractura, iti punea oasele la loc cu mana si abia dupa aceea te ducea la radiografie unde era totul perfect. (Nu glumesc cand spun asta, am auzit povestea printre pacienti, cand stateam in spital.) A urmat apoi doctorul Ivan, care s-a ocupat printre altele si de una din fracturile mele la mana in vremea copilariei, pentru ca inca de pe atunci am aflat despre profesionalismul medicilor din spitalul de la Azuga.

In ziua de azi, doctorul Bacescu duce mai departe renumele spitalului si conduce sectia de Ortopedie, urmat indeaproape de doctorul Tocaru. Doi doctori foarte buni, care duc mai departe istoria si renumele spitalului. Si vin si se interneaza in spital pacienti din Brasov, Ploiesti, Buzau, Targoviste, Campina (cu alte cuvinte din tot judetul, dar si din judetele adiacente).

 

De ce sunt asa de buni doctorii de la spitalul din Azuga?

E imposibil sa nu te intrebi de ce toti doctorii de la spitalul de oase din Azuga sunt foarte buni, si cumva vrei sa afli de ce generatie dupa generatie ajung sa lucreze aici cei mai buni doctori. Nu este un spital foarte mare si nici foarte cunoscut, din pacate. Este un spital de stat, deci nici remuneratia nu este pe masura serviciilor oferite. Si atunci stai si te intrebi cum este posibil ca cei mai buni doctori sa fie gasiti aici.

Pe parcursul operatiei aveam sa le aflu secretul, dar si in zilele care au urmat. Am inteles astfel cum este posibil ca acesti doctori sa fie foarte buni in meseria pe care o fac si unde este diferenta dintre alte spitale si cel de aici.

Cand am intrat in operatie, anestezia partiala mi-a permis sa stau treaz si, chiar daca nu puteam vedea mai nimic, doar tavanul, am stat si am ascultat atent ce se intampla in timpul operatiei. Desi eu eram la doctorul Bacescu si el se ocupa de mine, in timpul operatiei a fost prezent si doctorul Tocaru. La un moment dat, aveau o discutie in care se consultau amandoi despre cum e mai bine sa monteze probabil plasa de sarma pe rotula mea. Am inteles ca si la operatiile doctorului Tocaru a asistat in intregime doctorul Bacescu.

De asemenea, in timpul consultatiilor de dimineata, am observat atent cum de cele mai multe ori veneau ambii doctori la pacienti. Cand pe mine ma consulta doctorul Bacescu, doctorul Tocaru statea langa el si asculta atent la ce se intampla, apoi se duceau la patul unui pacient de-al doctorului Tocaru si doctorul Bacescu statea si asculta. Am realizat astfel ca invatau tot timpul unul de la celalalt. Imparteau experienta acumulata si astfel deveneau mai buni.

O alta intamplare interesanta a fost la sala de gips, unde sunt doi gipsieri, dar unul dintre ei pare mai nou si inca la stadiul de invatacel. Dupa ce gipsierul sef (asa i-am zis eu) a pus in gips bratul si umarul unei batranici si l-a bandajat bine, l-a rugat sa puna inca vreo cateva intarituri cu leucoplast, dar si ceva cusaturi. Imi aduc aminte si acum cand i-a zis celuilalt: „Ia sa vedem cum le pui?”, iar dupa ce le-a pus, i-a explicat frumos de ce nu ajuta prea mult genul ala de fixare si i-a aratat cum se face corect (sau mai bine).

Dupa toate aceste intamplari de mai sus, dar si altele pe care nu voi sta sa le povestesc aici, am inteles: Spitalul de la Azuga este o scoala, o scoala unde cei mai buni doctori ajung si mai buni. Acesta este secretul succesului acestui spital.

 

De ce este atat de curat spitalul din Azuga?

Tocmai ma internasem de cateva ore, haine curate, papuci curati si un gips proaspat, menit sa tina piciorul fixat pana a doua zi, cand trebuia sa intru in operatie. M-am ridicat sa ma duc pana la baie si pe hol una din asistene m-a luat imediat la intrebari: „Unde va duceti?”, „Pai, pana la baie”, „Si ai vazut ce ai lasat in urma ta?”. M-am uitat in spate si papucii mei murdari de praf alb de gips lasasera cateva urme aproape imperceptibile pe podea. Bineinteles ca dupa ce m-am intors de la baie, deja stersesera pe jos. Mi-am dat seama atunci cat accent se pune pe curatenia din acest spital. Tot asa am inceput sa observ cat de curati sunt peretii si totul in jurul meu.

Noaptea o infirmiera spala holurile, dimineata spala pe jos in saloane. Curatau de asemenea mobilierul, pervazul interior al ferestrelor etc. Cea mai vrednica infirmiera era o marocanca, nu am retinut cum o cheama, dar facea treaba toata ziua, nu vorbea foarte bine romaneste, dar na, s-a indragostit de un roman, a facut si un copil cu el si traiesc fericiti in Azuga. De asemenea, va sfatuiesc, daca ajungeti pe acolo, sa nu incercati sa ii dati ceva ca se supara, nu glumesc.

 

Concluzie

Am stat timp de 10 zile (in doua serii) intr-un spital romanesc de stat. Un spital curat, ingrijit, cu doctori buni si asistente si infirmiere atente cu fiecare pacient. Mi-am dat astfel seama ca de vina pentru conditiile din spitalele noastre sunt oamenii, si nu sistemul. Daca un spital, care nu dispune de multe resurse, a reusit sa faca asta, atunci cu siguranta se pot face lucruri extraordinare in oricare dintre spitalele din Romania.

  1. Ca in orice sistem, totul tine de oameni. In Bucuresti, in acelasi spital, am urcat din greseala la alt etaj si parea ca am calatorit in timp. Din ce mi-au zis asistentele, totul depindea de seful sectiei respective, daca se implica sau nu. Asta nu inseamna ca finantarea nu conteaza, problema principala este ca momentan nu sunt folositi cum trebuie.

  2. Pentru ca noi romanii suntem asa cum suntem, de aia!

    • Dragos Schiopu 19/08/2016, 4:56 pm

      Ma intreb daca tu ai citit articolul sau te-ai multumit doar cu titlul.

  3. Nu va supărați pt. Întrebare. ….poate puțin indecent. ..dar …câtă mită ați dat ? Și cât ați plătit pentru serviciul medical?

Comentariile sunt inchise.