Am fost la un pas sa renunt si sa pun casa la vanzare

Posted by

Pe 23 mai a fost ziua mea, eram optimist si chiar speram ca in cateva zile am mai bifat o mica etapa din constructia casei. Apoi au inceput problemele, promisiuni, oameni neseriosi, amenintari, nopti nedormite iar, suparari si mult, mult stres.

Cei care ma cunoasteti, stiti ca sunt foarte vorbaret, nu cred ca va puteti imagina ca pot sa stau zile intregi fara sa scot un cuvant. Asta a fost si momentul in care ma gandeam ca poate casa asta e prea mult pentru mine si ca poate o idee buna e sa pun pe gard un anunt cu „de vanzare, tel. …..”. Poate e un munte mult prea mare pe care chiar nu pot sa-l urc. Toti imi spuneau ca o sa treaca, trebuie sa ma linistesc, dar odata cu stresul si noptile nedormite, am reusit sa-mi dau tot organismul peste cap si sa revina problemele de sanatate, sper ca nu cele ce aparusera in spital acum cateva luni.

Caut sa ma linistesc, sa nu ma mai gandesc, dar nu e asa simplu precum pare. Daca acum nici doua saptamani ma bucuram de irisii care inflorisera, de fiecare frunza crescuta la copacii plantati in primavara (semn ca s-au prins) si de fiecare lucru nou pe care il faceam ca sa fie frumos, acum nici nu-mi vine sa ma mai duc pe acolo, nici nu vreau sa ma mai gandesc la casa sau sa ma gandesc ca mai am o groaza de lucruri de facut la ea.

Nu am mai facut episoade pe youtube, nu m-am mai ocupat cum trebuie de firma, nu am mai facut nimic cum trebuie. Nu ma gandeam ca o problema legata de apa si canalizare poate sa ma dea peste cap in halul asta. De fapt cred ca s-au tot acumulat probleme si eram deja pana la gat in probleme, iar asta a pus capac.

Nu m-as fi gandit vreodata, cu tot optimismul meu, ca pot ajunge atat de aproape de depresie, sunt genul de om care as putea spune ca depresia nu o sa ma loveasca niciodata. Doar ca nivelul de cortizol a fost in cantitati la care nu mai puteam face fata si orice tentativa de a pacali creierul pentru a genera dopamina sau serotonina era inutila. In caz ca nu stiati, totul – fericirea, depresia, tristetea, lipsa de chef de viata se reduc la niste reactii chimice si la niste substante chimice pe care creierul nostru da comanda sau nu sa se genereze.

Ieri am reusit cu greu sa ma concentrez pentru a face facturile in firma, se fac in fiecare luna pe data de 3, si astazi sunt mai bine, am reusit sa astern aceste cateva cuvinte aici, pe blog, in plus am gasit o sursa de dopamina/serotonina gandindu-ma intens ca in 7-8 luni ajung la un anumit moment important din viata firmei mele, iar faptul ca o sa ajung acolo reuseste sa imi dea un dram in plus de energie si de buna dispozitie. Eu sper ca pana la final de an, sau poate chiar mai repede, sa reusesc sa vin cu un anunt aici, pe blog, legat de acest moment foarte special si pe care il astept de cativa ani.

Nu, nu mai visez ca fac casa, ca o sa ma bucur de ea, in momentul asta orice gand legat de casa vine la pachet cu o stare de anxietate (sper ca folosesc corect acest cuvant) si caut sa nu ma mai gandesc la ea.

Bonus

Daca va intereseaza mai multe despre cum e cu chimia asta din creier, va invit sa vizionati mai jos un interviu cu Paul Olteanu:

E interesant cum fericirea, bucuria sau nervozitatea, frica, supararea tin pur si simplu de chimie si de modul in care creierul reactioneaza la mediul exterior, dar si la cel interior.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.